Cânt
Inimă păcătoasă,
Ce voi face fără tine când mă pătrunde remuşcarea ?
Cu păturile vinovăţiei copleşite în pumni
Plânsete barbare de trenuri
Piept sfâşiat de muşcături
Ce voi face când nu mai rezistă ţipetele tale şi ipocrizia ?
Balsamuri de sămânţă ce-ţi cioplesc arterele şi mersul tău frumos
Un tun tun pe care îl dispreţuiesc în neliniştea mea
De ce mă aştepţi ?
Plesnesc limbile în gheaţa ta
Voi visa din nou la tine,
Inimă acră de furii
Dăruieşte-mi isteria unui cadou
Vise înghiţite şi chiştoace zgâriate,
Voi face o pernă din pene
Şi frunze scorţoase de toamne.
Inimă păcătoasă
Rulează-te că iriţi,
Grabei
Linia
Mâinii albe.
Canto (SOFÍA RODRÍGUEZ GARCIA)
Corazón pecaminoso,
¿Qué haré sin vos cuando me entre el arrepentimiento?
con las cobijas de la culpa agobiadas en sus puños
bárbaros llantos de trenes
pecho arrancado a mordiscos
¿Qué haré cuando ya no resista tus gritos y la hipocresía?
bálsamos de semen que cincelan tus arterias y tu andar bonito
un tun tun que desprecio en mi angustia
¿Para qué me esperas?
Reventadas las lenguas en tu hielo
soñaré otra vez contigo,
agrio corazón de rabias
Entrégame la histeria de un regalo,
sueños tragados y colillas arañadas,
haré una almohada de plumas
y hojas crujientes de otoños.
Corazón pecaminoso,
quiero lunas en ventarrones
y fastidiosos cráteres del odio
Corazón pecaminoso,
arróllate que irritas,
de la prisa
la línea
la blanca mano