Poema RELOJ con traducción al rumano por el gran filólogo y poeta Andrei langa
RELOJ (Sofía Rodríguez García)
RELOJ (Sofía Rodríguez García)
máscaras de sangre se difuminan en tu rostro,
las rayas de carbón aumentan la polvareda
-anhelos ruidosos que se sobrecargan en las plumas-
El tiempo alarma de los besos
no disfraza amantes
no cuenta murciélagos
ni la piel limpia sus monstruos.
Pienso lo que se interpreta algunas veces:
En el abismo de la vida
los gritos de la muerte
son rojas pirámides y me observan,
cada paso es su veneno en mis poros,
decide hacerme ofrendas,
me presenta amigos,
y a la hora del machetazo
sonríe nuevamente
la procesión que cubre.
CEAS
Noaptea asta e moartea din
privirea ta,
măști de sânge îți dispar pe
chip,
razele de mangal fac praful mai
dens
-îngeri zgomotoși care-și încarcă
aripile-
Timpul se impacientează de la
săruturi
nu maschează amanți
nu numără liliecii
și nici monștrii de pe pielea
pură.
Gândesc la ceea ce se
interpretează uneori:
În abisul vieții,
strigătele morții
sunt piramide roșietice și mă
observă,
fiecare mișcare lasă venin în
porii mei,
decide să-mi facă ofrande,
îmi prezintă prieteni,
și în clipa atacului
îmi zâmbește din nou
din mijlocul cortegiului.