RELOJ (SOFÍA RODRÍGUEZ GARCIA)

Poema RELOJ con  traducción al rumano por el gran filólogo y poeta Andrei langa
RELOJ (Sofía Rodríguez García)

Esta noche es parca tu mirada
máscaras de sangre se difuminan en tu rostro,
las rayas de carbón aumentan la polvareda
-anhelos ruidosos que se sobrecargan en las plumas-

El tiempo alarma de los besos
no disfraza amantes
no cuenta murciélagos
ni la piel limpia sus monstruos.

Pienso lo que se interpreta algunas veces:
En el abismo de la vida
los gritos de la muerte
son rojas pirámides y me observan,
cada paso es su veneno en mis poros,
decide hacerme ofrendas,
me presenta amigos,
y a la hora del machetazo
sonríe nuevamente
la procesión que cubre.

CEAS

Noaptea asta e moartea din privirea ta,

măști de sânge îți dispar pe chip,

razele de mangal fac praful mai dens

-îngeri zgomotoși care-și încarcă aripile-

Timpul se impacientează de la săruturi

nu maschează amanți

nu numără liliecii

și nici monștrii de pe pielea pură.

Gândesc la ceea ce se interpretează uneori:

În abisul vieții,

strigătele morții

sunt piramide roșietice și mă observă,

fiecare mișcare lasă venin în porii mei,

decide să-mi facă ofrande,

îmi prezintă prieteni,

și în clipa atacului

îmi zâmbește din nou

din mijlocul cortegiului.